Cu ce vopsim în câmp electrostatic? Vopsea Lichidă sau Pulbere?
Atunci când trebuie să alegem finisarea unei suprafețe, avem la dispoziție vopseaua lichidă sau pulberea. Procesul electrostatic este suficient de rafinat, el existând din 1940 când a fost inventat de William Ransburg, fiind ulterior perfecționat de inginerii germani. Vopsirea electrostatică a debutat prin folosirea vopselei lichidă, urmând ca la începutul anilor 1950 să fie folosită și pulberea, deasemenea în Germania. Iar în scurt timp de la începutul procesului de vopsitorie electrostatica, s-a născut o competiție între cele două baze, cea pe bază de pulbere sau cea pe bază de vopsea lichidă.
În mod evident, din această dezbatere nu putea să se distanțeze un câștigător, ambele având avantaje și dezavantaje. Acoperirea cu pulbere este procesul de aplicare a unui material pulbere fin, uscat, cu curgere liberă pe un substrat metalic și coacerea acestuia pentru a forma o acoperire atât durabilă, cât și decorativă. Acoperirile cu pulbere se bazează pe sisteme de rășini polimerice, pigmenți și alți aditivi care sunt măcinați într-o pulbere. Mai multe vopsele cu pulbere depind de faptul că este fabricată din acrilice, poliuretan, poliester, poliester-epoxidic sau epoxidice drept.
Acoperirea cu pulbere poate fi un polimer termoplastic sau termorigid. Ele diferă prin aceea că, în timp ce termorigide utilizează substanțe chimice care reacționează la pulbere atunci când sunt încălzite, termoplasticele se topesc și se fixează în acoperire la încălzire și nu sunt implicate substanțe chimice suplimentare în proces. Modul de aplicare a ambilor polimeri este aproape similar și aspectul rezultat este identic. În timpul etapei de aplicare, stratul de pulbere este transformat și un proces electrostatic face ca pulberea să adere la suprafață. În acel moment, granulele de pulbere și suprafața sunt încărcate împreună cu volți de energie electrostatică.
Încălzirea acoperirii cu pulbere trebuie făcută într-un cuptor timp de 10 minute la o temperatură ridicată de aproximativ 200o Celsius. Acest proces topește pulberea, permițându-i să se înfășoare în jurul obiectului, în același timp legând polimerul într-un finisaj polimer asemănător rețelei. Cele mai cunoscute produse ce sunt astăzi în mod tradițional acoperite cu pulbere în câmp electrostatic sunt bicicletele sau aparatele electrocasnice.
Vopsirea lichidă în câmp electrostatic este diferită, necesitând mai multe operații. În primul rând, trebuie aplicat un grund, după stabilizarea acestuia se aplică culoarea de bază iar ultimul pas este aplicarea smalțului. În general piesele sunt apoi uscate prin aer iar timpul de uscare este cuprins între 1 și 24 de ore.
În anumite cazuri uscarea se poate face în cuptoare, dar temperatura va fi obligatoriu mai mică decât în cazul pieselor vopsite cu pulbere. Cele mai cunoscute produse ce sunt finisate cu vopsea lichidă în câmp electrostatic sunt automobilele, unele structuri metalice sau piesele de mobilier din lemn.
Trebuie subliniat că ambele procese oferă o durată de viață aproximativ egală a vopselei, garanția fiind în jur de 10 ani în condiții normale de exploatare. Întreținerea este foarte asemănătoare în cazul ambelor procese de vopsire. Produsul trebuie să fie păstrat curat iar interacțiunea cu agenții de poluare să fie limitată spre zero, atunci când este posibil. Procesul tehnologic este însă mult mai complex în cazul vopsirii cu pulbere în câmp electrostatic. Pentru aplicare vopselei este necesară o cabină de vopsire etanșă iar întărirea vopselei se face și ea într-un cuptor special.
În mod evident, investiția inițială este destul de mare în cazul aplicării pulberii iar spațiul fizic necesar este substanțial mai mare decât în cazul vopsirii cu lichid. În mod substanțial diferit, vopsirea lichidă necesită un pistol de pulverizare iar operația se poate face într-un atelier ce trebuie să îndeplinească standarde mult mai accesibile decât în cazul cuptoarelor dedicate vopsirii cu pulbere. Ambele procese pot avea un aspect remarcabil. Dar pentru a ajunge la rezultatul final, fiecare dintre ele are obstacole de depășit.
În cazul vopsirii cu pulbere, piesele de vopsit trebuie curățate cu grijă de orice particule de praf, uleiuri sau alți contaminanți. Un proces complex de curățare este obligatoriu a fi aplicat suprafețelor. Dacă piesele nu sunt curățate corespunzător, după coacere vor apărea unele defecte, cum ar fi un finisaj denumit în industrie „coajă de portocală” pentru care nu este posibil niciun fel de retur, piesele trebuind să fie curățate, decapate și vopsite din nou. În ceea ce privește vopsirea lichidă în câmp electrostatic, exista pericolul de a supra pulveriza piesele si de a avea câteva puncte lăsate in jurul suprafeței.
Acest lucru depinde foarte mult de experiența operatorului și de calitatea echipamentului. În acest caz, retușurile sunt posibile, astfel încât timpul necesar remedierii oricărei erori în producție este redus. Disponibilitatea culorilor este un diferențiator important atunci când facem comparația între vopsirea pe bază de lichid și cea pe bază de particule. În cazul pulberii, opțiunile sunt limitate.
Numărul de culori oferite este mai mic iar acestea nu se pot amesteca, fiind limitați la ceea ce oferă producătorul. În schimb, vopseaua lichidă oferă mult mai mult, producătorii oferind în jur de 200.000 de culori diferite, care la rândul lor se pot combina între ele pentru a înlesni vopsitorului șansa de a obține o nuanță unică. Și ca detaliu suplimentar, în vreme ce pulberea aplicată în câmp electrostatic are un aspect final mat, vopseaua lichidă poate să ofere un finisaj metalic strălucitor și o mulțime de efecte vizuale.
Chiar dacă vopseaua lichidă electrostatică are o mulțime de avantaje, în mod evident acoperirea cu pulbere în câmp electrostatic eliberează mult mai puțini compuși organici volatili în mediu. Acest lucru este explicat prin faptul că în polimerii conținuți în aceste pulberi procentul de toxine este foarte apropiat de zero. De asemenea, după aplicare, pudra nefolosita poate fi colectata si depozitata, pierderile fiind astfel mult mai reduse.
Din aceste considerente putem spune că acoperirea cu pulbere în câmp electrostatic este mai prietenoasă cu mediul, iar odată ce investiția inițială a fost realizată costurile de operare pot fi mai scăzute. Dar trebuie să ne aducem aminte că în cazul în care vopseaua a fost aplicată greșit, vopseaua lichidă poate fi retușată imediat, în vreme ce acoperirea cu pulbere nu oferă această șansă. Deasemenea, în cazul acoperirii cu pulbere este esențial ca natura materialului propus vopsirii să reziste la temperaturile generate în cuptorul de vopsire.
În concluzie, procedeele folosite în cadrul Electrostatica.ro cu vopseaua lichidă aplicată în câmp electrostatic pot fi o alegere mai bună pentru acoperirea unei varietăți mari de suprafețe. Procedeul nu necesită un echipament extrem de scump, poate fi aplicat în afara atelierului, oferă o varietate mai mare de culori iar în cazul accidentelor piesele se pot retușa.
